CELE ŞAPTE PRINCIPII ALE MACROCOSMOSULUI şi legătura lor cu fiinţa umană

Note luate în timpul conferinţei ţinute la Stuttgart la 28 noiembrie 1911

Macrocosmosul, sau marele Univers, este şi el angrenat într-o evoluţie, ca şi microcosmosul, omul, micul univers. La fel cu omul, el trebuie să-şi dezvolte şapte principii. Aceste şapte principii reprezintă totalitatea ierarhiilor cereşti.

I. Serafimi, Heruvimi, Tronuri
II. Kyriotetes, Dynamis, Exusiai 
III. Arhai, Arehangeloi, Angeloi 
IV. Fiul Omului.

Linia evolutivă a principiilor macrocosmice este următoarea:

1. Primul principiu de evoluţie macrocosmică  – Tronuri
2. Al doilea principiu de evoluţie macrocosmică – Heruvimi
3. Al treilea principiu de evoluţie macrocosmică – Serafimi
4. Al patrulea principiu de evoluţie macrocosmică – Hristos.

sau sub o formă grafică:

În coloana „PĂMÂNT" cifrele 1...7 reprezintă rasele-mamă (perioadele).

Schematic situaţia se prezintă astfel:

1. Rasa mamă polară – Repetiţia principiului saturnian – Tronuri
2. Rasa mamă hiperboreană – Repetarea principiului solar – Heruvimi 
3. Rasa mamă lemuriană – Repetarea principiului lunar – Serafimi
4. Rasa mamă atlanteană – Mijlocul evoluţiei Pământului – Hristos 
5. Rasa mamă actuală (postatlanteană) – Continuarea evoluţiei
6. Presentimentul evoluţiei jupiteriene 
7. Presentimentul evoluţiei venusiene.

Principiul lui Hristos îşi continuă evoluţia şi în cursul epocii jupiteriene, iar deplina dezvoltare se va înfăptui către mijlocul epocii pe care o numim Venus.

De la mijlocul perioadei atlanteene, principiul lui Hristos nu putea acţiona decât în forme germinale incipiente. La om, aceasta se realizează prin structurarea primului germen al eului. Prima influenţă directă, reală, are loc în perioada noastră (postatlanteană) prin revelaţia de pe muntele Sinai, când Hristos i s-a arătat lui Moise sub numele de Iahve sau Iehova. Apoi, legătura directă a lui Hristos cu Pământul s-a petrecut cu ocazia Botezului în apa Iordanului şi în cei trei ani trăiţi de Hristos în corpul lui Iisus din Nazaret. Impulsul lui Hristos s-a deversat în omenire o dată cu impulsul eului. Hristos este, prin aceasta, eul macrocosmic. Dezvoltarea în continuare pe Pământ a celui de al cincilea, al şaselea şi al şaptelea principiu nu este posibilă decât ca un fel de presentiment lăuntric. Nu se poate da omului un corp superior celui fizic construit cu cel de al patrulea principiu macrocosmic. Abia pe Jupiter vom primi al cincilea, iar pe Venus al şaselea principiu ş.a.m.d. De aceea, în comparaţie cu epoca greco-romană, există acum în om un fel de contradicţie lăuntrică între spirit, suflet şi corp, contradicţie care va deveni din ce în ce mai sesizabilă pe măsură ce evoluţia continuă. Fiinţele mai sensibile pot încă de pe acum să perceapă această contradicţie.

Să luăm în considerare acum, având în vedere această schemă, acţiunea potrivnică a spiritelor luciferice. Acestea provin dintr-o ierarhie superioară omului, ierarhia Îngerilor (Angeloi), care însă nu şi-au desăvârşit întreaga lor evoluţie pe Lună, când au parcurs stadiul de „om". De aceea, au rămas incapabile să găsescă legătura cu al patrulea principiu macrocosmic pentru a-şi continua în mod normal evoluţia. În schimb, spiritele luciferice şi-au dezvoltat pe Lună în mod prematur, ca să spunem aşa, al patrulea, al cincilea principiu ş.a.m.d., dar fără influenţa celui de al patrulea principiu macrocosmic, fără impulsul lui Hristos, care încă nu era prezent.

Să cercetăm acum evoluţia acestor spirite luciferice, care au atins deja, pe Lună, al cincilea principiu. Aceste spirite nu ştiu nimic despre al patrulea principiu macrocosmic, nu ştiu nimic despre Hristos. Este greu să exprimăm acest lucru în limbajul nostru curent. S-ar putea eventual spune: Aceste spirite s-au întors în mod batjocoritor împotriva zeilor superiori care se îngrijeau de evoluţia principiului lui Hristos în omenire şi au strigat: Voi nu puteţi da omului decât principiul al patrulea, dar noi îi putem da al cincilea principiu. Acesta este cu adevărat un principiu superior, pe care spiritele luciferice l-au dobândit în mod prematur, principiu pe care noi abia acum, în perioada postatlanteană (a cincea rasă-mamă sau rasă-rădăcină), îl elaborăm. Dar le lipsea cel de al patrulea principiu macrocosmic, al lui Hristos, despre care aceste spirite nu ştiu nimic. Ele sunt considerate, într-un anume sens, prematur dezvoltate, în avans, dar nu sunt în armonie cu Cosmosul. De aceea, spiritele luciferice privesc evoluţia normală ca pe ceva inferior, ca pe ceva „mai simplu", nivel pe care ele l-au depăşit, se cred spirite superioare. Va veni o vreme când datorită puterii principiilor superioare, al cincilea şi chiar al şaselea, spiritele luciferice vor avea o influenţă mai mare în omenirea care va cădea sub influenţa lor.

Oare nu simţim de pe acum, peste tot, semnele că lucrurile stau aşa? În artă şi în ştiinţă, precum şi în alte domenii, peste tot ne apare un anumit semn al unei anumite evoluţii superioare, dar premature, căreia pare să-i lipsească însă sâmburele interior de adevăr, adică de armonie cu Cel-Etern.

Conducătorul acelor spirite care au dezvoltat, în felul arătat, şase principii, care, deci, au ajuns pe Lună până aproape de desăvârşire, este Antihristul, care ar putea deja să fie confundat cu însuşi Hristos*.

* Matei cap. 13, v. 22 „Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi." De asemena, I, Epistola lui loan cap. 2, v. 18 şi cap. 4, v. 3. (Nota trad.)

Astăzi deja cea mai mare parte din omenire a căzut sub influenţa spritelor luciferice. De unde necesitatea de a se stimula ceea ce omul poate primi pe Pământ prin meditaţie, numai ceea ce este resimţit în interior. De aici, necesitatea ştiinţei spirituale.

La începtul epocii a cincea postatlanteene, în care ne aflăm în prezent, deci la sfârşitul epocii greco-romane, în secolul al XIII-lea, o scurtă perioadă de timp omenirea a fost complet ruptă de posibilitatea clarvederii. S-a organizat atunci o mare reuniune a celor mai înţelepţi oameni, formând Colegiul celor doisprezece. Dintre aceştia, primii şapte erau acei sfinţi Rishi, fiecare incarnând câte una din cele şapte trepte de evoluţie atlanteană. Alţi patru înţelepţi incarnau în ei cele patru subrase* ale perioadei noastre postatlanteene, respectiv al optulea incarna vechea epocă de cultură indiană, al nouălea epoca veche persană, al zecelea epoca egipto-caldeană, al unsprezecelea epoca greco-romană, iar al doisprezecelea tot ce urma după aceasta. Apoi vine un al treisprezecelea, un băiat pe care cei doisprezece îl iau în mijlocul lor şi toţi îi insuflă, într-un mod special, întreaga lor înţelepciune. Corpul băiatului devine, datorită educaţiei la care era supus, străveziu, complet translucid. De mai mult timp el nu mai primise nici o hrană. Sub această puternică influenţă el a mai trăit puţin timp, dar a putut deveni în acest răstimp, datorită a ceea ce primise de la ei toti, învăţătorul celor doisprezece pentru acele aspecte la care ei nu ar fi putut avea acces în mod izolat. Şi anume, el a putut să le explice la un nivel superior şi datorită propriei sale intuiţii evenimentul trăit de Pavel. Puţin după aceea, băiatul a murit, dar s-a reincarnat pe Pământ, în secolul al XIV-lea, în persoana lui Christian Rosenkreutz. În acea reincarnare trăieşte peste o sută de ani şi de atunci el este nu numai învăţătorul celor doisprezece Înţelepti, ci şi al omenirii întregi. El are ca sarcină să protejeze omenirea împotriva influenţei luciferice.

* „Subrasă" este echivalent, în terminologia nouă introdusă de Rudolf Steiner, cu „epoca culturală". (Nota trad.)

Aceste influenţe luciferice sunt foarte puternice şi această influenţă va mai creşte încă. Dar pe bună dreptate putem spune: „Lumea măruntă nu simte niciodată pe Diavol chiar dacă o ia de guler". Influenţa luciferică va deveni totuşi, în viitor, mai evidentă.

http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA130/GA130_CF14.html